”Ne-a părăsit un Uriaș! Drum lin, Ștefan Birtalan!”, a anunțat luni dimineața Steaua București.
Ştefan Birtalan (75 de ani), dublu campion mondial, vicecampion olimpic și cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a încetat din viață, astăzi, în jurul orei 6:00. Vicecampionul olimpic de la Montreal, din 1976, era internat la Spitalul Fundeni de câtva timp.
Ștefan Birtalan a câștigat Campionatul Mondial cu România și Cupa Campionilor Europeni cu Steaua
Unul dintre cei mai valoroși handbaliști ai României, Birtalan a făcut carieră la Steaua. A câștigat 12 tituri de campion, dar și Cupa Campionilor Europeni în 1977.
A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa națională adunând 231 de meciuri. Fostul inter stânga a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul all-time după Vasile Stângă (1414) și Robert Licu (1054).
După ce a renunțat la activitatea de jucător, Ștefan Birtalan a fost antrenor la Steaua, la națională, conducător și membru în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal.
Ca antrenor, cu Steaua, a fost de șase ori Campion al României și a câștigat trei Cupe ale României.
Reacția fostului coleg Vasile Stângă și a clubului Steaua
”Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară așa repede un asemenea om. Un om și un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând, fostul său coleg, Vasile Stângă.
”Nea Bibi nu mai e! Dar va rămâne veșnic în amintirea noastră drept ”tunarul” Europei, handbalistul care rupea plasele porților adverse. Va rămâne zâmbetul său cald, vorba sa domoală de ardelean, glumele sale fine. Clubul Steaua este alături de familia sa în aceste clipe grele. Dumnezeu să-l ierte!”, a postat Steaua București pe pagina oficială de Facebook.
În martie s-au împlinit 50 de ani de la câştigarea ultimului titlu de campioană mondială de către naționala României, cu Ștefan Birtalan, Cristian Gațu, Ghiță Licu sau Radu Voina printre eroi
Naţionala României cucerea în 10 martie 1974 al patrulea titlu mondial şi ultimul din palmares, după finala cu echipa Republicii Democrate Germane, disputată chiar în Berlinul de Est.
Tricolorii s-au impus în finala din urmă cu 50 de ani cu scorul de 14-12 (7-8 la pauză).
La cel moment, cucerirea celui de-al patrulea titlu mondial era un record, care a fost menţionat în Guinness Book şi a mai rezistat 25 de ani.
Tricolorii au suferit o singură înfrângere la ediţia din 1974, în grupa B, de la Schwerin, cu Suedia (scor 18-20).
Campionii mondiali din 1974, conduşi de antrenorul Niculae Nedeff, au fost Alexandru Dincă, Cornel Penu (portari) – Liviu Bota, Marin Dan, Mircea Grabovski, Gabriel Kicsid, Mircea Ştef, Constantin Tudosie, Ştefan Orban, Ştefan Birtalan, Adrian Cosma, Cristian Gaţu, Roland Gunesch, Ghiţă Licu, Werner Stöckl, Radu Voina.
O distincţie individuală a fost primită de Ştefan Birtalan, care a fost declarat golgheterul competiţiei, cu 43 de goluri înscrise.
Palmaresul echipei României în anii săi de glorie include patru medalii olimpice din şase apariţii (argint – 1976, bronz – 1972, 1980, 1984), şase medalii mondiale din 14 apariţii la turneele finale, patru de aur (1961, 1964, 1970, 1974) şi două de bronz (1967, 1990).
Ștefan Birtalan pentru Sport.ro în 2023: ”Noi ne sacrificam tinerețea”
”Plătiți antrenorii români ca lumea, nu vă bateți joc de ei! Antrenorii de la juniori și tineret au 1500 de lei salariu. Cu banii ăștia, mori de foame. Au adus antrenorii de copii și juniori la rangul de sclavi.
Apoi, atragerea copiilor către handbal, dă-le o minge, dă-le ceva!
Altă problemă: fă infrastructură, săli de sport, în care copiii chiar să poată mânca la restaurantul complexului împreună cu părinții lor. Să stea trei-patru ore pe acolo, să mai dea cu mingea în perete.
Învață de la alții, dacă nu știi ce să faci. Eu știu ce trebuie făcut, dar n-am cu cine, doar vorbesc.
Pe vremea lui Ceaușescu, am stat în cantonament din 5 ianuarie până-n 24 decembrie, cu mici vacanțe…
Mai stă cineva astăzi în cantonament? Noi ne sacrificam tinerețea.
Eu nu zic să stăm și-acum atât în cantonament, că nu sunt un tâmpit! Dar mai fă și pentru națională ceva. Încearcă măcar să nu te faci de rușine! Încearcă să dai tot ce e mai bun din tine! Ca să câștigi! Păi să pierzi mereu? Mai bine stați acasă!”, declara Ștefan Birtalan într-un interviu pentru Sport.ro în martie 2023.
Cariera de jucător și antrenor a lui Ștefan Birtalan
Agerpres a sintetizat cariera uriașului sportiv care a fost Ştefan Birtalan, născut în Zalău și crescut în Jibou.
A început handbalul la Minerul Baia Mare, în campionatul regional, formaţie alături de care a promovat, mai întâi, în “B”, iar apoi în Divizia A.
Din 1970 până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 şi 1983) a evoluat la Steaua Bucureşti, cu care a câştigat de 12 ori titlul de campion al României şi Cupa Campionilor Europeni în 1977.
În 1971, Birtalan a fost finalist al CCE, tot cu Steaua.
Pentru echipele naţionale ale României a debutat în 1966, la echipa naţională de juniori, pentru care a evoluat în două partide, apoi a jucat patru partide la tineret, iar în 1968, la 20 de ani, a fost selecţionat la naţională de handbal de seniori a României.
A cucerit titlurile mondiale în 1970, la Paris, şi în 1974, la Berlin, în fosta Republica Democrată Germană. La CM din 1974, Birtalan a fost golgheterul competiţiei, cu 43 de goluri marcate.
La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei României medaliată cu bronz, pentru care a evoluat într-o singură partidă.
În 1976, însă, la JO de la Montreal unde echipa României a cucerit medalia de argint, a evoluat în şase partide şi a fost golgheterul competiţiei, cu 32 de goluri marcate.
În 1980, a participat pentru a treia oară la o ediţie a Jocurilor Olimpice şi s-a întors din nou cu o medalie, de data această de bronz. A evoluat în toate cele şase partide şi a marcat 23 de goluri.
Ca antrenor, Ştefan Birtalan şi-a început cariera în Italia, unde a fost antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel, pregătind naţionala masculină de handbal tineret.
Din 1991 până în 1994 a fost antrenor principal la Steaua, apoi a activat în Qatar, ca antrenor coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări, iar la Campionatul Mondial de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naţională României.
În 1999, a revenit în ţară şi până în 2002 a activat din nou ca principal la Steaua, echipa cu care a mai reuşit să câştige, ca antrenor, două titluri de campion şi două cupe ale României, în 2000 şi 2001.
În 2002 a renunţat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, şi a fost cooptat în stafful de conducere al secţiei de handbal a Stelei.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. I-a fost acordată Medalia naţională “Serviciul Credincios” clasa I.
Source link
