Singurul lucru pe care PSD și PNL nu își permit să-l facă este să întrerupă candidatura comună pentru Primăria Capitalei. Asta pentru că impactul asupra întregii construcții s-ar răspândi ca fracturarea gheții și ar duce la scufundarea coaliției la toate nivelurile, inclusiv guvernarea.
Situația este deja fragilă. Niciodată PSD și PNL nu s-au detestat mai mult decât acum în teritoriu, spunea un liberal care activează în campanii electorale din Duminica Orbului 1990.
Dacă candidatura simbol se prăbușește la vârf, valul de furie reciprocă va fi copleșitor pentru liderii din centru.
Așadar, cu orice mijloace, coaliția trebuie să găsească până în ultima zi a depunerii dosarelor la BEC un candidat comun.
În primul rând, întrebarea este dacă există cineva care să aibă șansa de a atrage suficiente voturi din ambele partide pentru a obține primul loc. În opinia mea, nu.
Cătălin Cîrstoiu a fost compromis, rămân la această părere, nu atât din cauza dezvăluirilor din presă în sine, ci din modul în care au fost gestionate și din partea sa, dar și din partea celor două partide.
Tot ce s-a putut face greșit a fost făcut foarte prost, astfel încât în acest moment dl Cîrstoiu se află într-o poziție mai nefavorabilă decât la începutul cursei. Iar mesajele constante de distanțare, mai mult sau mai puțin explicite, din partea ambelor partide l-au afectat foarte mult.
Este greu de înțeles de ce au ales un candidat total lipsit de experiență politică, dacă intenționau să îl lase fără suport, fără echipă, fără profesioniști în spate. De cine s-au jucat în final?
Un alt candidat independent este nu doar greu de găsit, dar nici măcar nu mai este dorit. Marcel Ciolacu a declarat deja că “vremea independenților a trecut”. O declarație care probabil are implicații pe termen lung, inclusiv pentru prezidențiale.
Candidaturile de partid nu au șanse, pe de o parte, pentru că ar veni după un eșec major al candidaturii comune, pe de altă parte, din cauza motivele principiale de la început: niciun candidat dintr-un partid nu va atrage suficient din electoratul celuilalt partid, care s-ar îndrepta către alt candidat, fie Piedone sau Nicușor Dan, sau ar sta acasă.
Vedem că nu este o concurență acerbă, cu excepția lui Robert Negoiță, care își joacă propriile jocuri politice, de această dată alături de Firea și Pandele, și care este extrem de instabil pentru un asemenea salt politic.
Deci, în acest moment, în mod realist, PSD și PNL nu ar trebui să caute câștigătorul, ci candidatul care să accepte înfrângerea și viitorul primar pe care să-l susțină astfel. Adică vor alege între Piedone și Nicușor Dan.
O variantă ar fi să îl țină pe Cătălin Cîrstoiu pentru a nu asocia înfrângerea cu niciun partid și pentru a nu-și asuma eșecul alegerilor. Ar permite alegătorilor celor două partide să se îndrepte natural către candidații de pe primele două locuri.
Dacă susțin un candidat comun din PNL, înseamnă că vor încerca să recupereze voturi din zona liberală pentru a evita să ajungă la Nicușor Dan, în timp ce majoritatea voturilor PSD se vor îndrepta către Piedone, pe care oricum PSD își dorește să-l sprijine.
Dacă va fi un candidat de la PSD, în schimb, Piedone va pierde din voturile electoratului PSD, în timp ce Nicușor Dan va atrage masiv voturile PNL.
În concluzie, un candidat comun de la PNL ar favoriza pe Piedone, iar un candidat comun de la PSD ar favoriza pe Nicușor Dan.
Renunțarea la Cătălin Cîrstoiu ar fi un eșec în sine care ar implica un cont politic, care pare să fi început deja. Nicolae Ciucă îl aruncă în curtea lui Marcel Ciolacu. Acesta nu răspunde, dar PSD sugerează în mod neoficial că dl Cîrstoiu ar fi candidatul lui Klaus Iohannis.
Ieșirile publice extrem de interesante ale celor doi foști șefi de servicii, Eduard Helvig și Silviu Predoiu, sunt de remarcat. Ceea ce au în comun este atacul virulent la adresa liderilor coaliției, fiecare având, conform informațiilor neoficiale, câte un protejat pentru diverse candidaturi.
Cum au ajuns cele mai mari partide din România să fie înfrânte în lupta pentru funcția de primar general al Capitalei, care se situează, de altfel, pe primul loc în politica românească?
Pe scurt (subiectul merită o analiză mai amplă), pentru că liderii lor au încercat să eludeze regulile politice și electoratul, pentru că au încercat să impună soluții artificiale și greu de digerat propriilor partide.
Source link
